EN// What a beautiful lecture is this book!! I love the writing style of Nicola Yoon, she is such an amazing author; I read "Everything, everything" from her before and I knew that I would love this one just as much as the other one. And guess what? I was right!
The beautiful love story between Daniel and Natasha is absolutely heart-melting; the obstacles they have to pass in order to be together show you the difficulties of living in a racist society, with strict parents who hold on tightly on old outlines like "You have coloured skin, you must be with a coloured skin boy" and "You are asian, you must be with someone like you", which, at least in my opinion, is very unfair. And especially what I love about these two characters is that they also realised that love has no labels: you can have coloured skin and still be with a white boy, or you can be asian and be with a coloured skin girl. I really appreciate that Nicola wanted to show the world that racism is just a stupid prejudice and indirectly, she tries to tell people that we should be against it.
“We are capable of big lives. A big history. Why settle? Why choose the practical, mundane thing? We are born to dream and make the things we dream about...”
I also love how this book was written. The fact that you can see the perspective of both Natasha and Daniel about their story helps you understand what`s happening with them. Its structure is very unique, I haven`t seen another book like this; a couple of pages are in Daniel`s perspective, then there`re some pages in Natasha`s point of view, the two perspective being alternated like this during the whole book. And I really loved that. It made it a lot easier to read. And, also, the book only has 331 pages, which means that it`s a short lecture.
The plot is simple, but if you read "between the lines" and try to understand what is meant behind the words, you`ll find a lot of thoughtful things you can learn from. Two teenagers, Daniel and Natasha, seem to have an important day. Daniel has an interview that can define his future. He will become a doctor, as his parents said. Natasha is spending her last day in the United States, before she is going to be deported with her family to Jamaica, the first thing in the following day. For none of them, this day is not the perfect one to fall in love. And especially not with each other. But some hours spent together are enough: they both catch feelings for the other one.
"-The last question: from all people in your family, whose death would cause the most emotional damage for you and why? he asks.
-Daddy`s.
Daniel notices that she named her dad "daddy" for the first time, instead of "dad".
-Why?
-Because he hasnt`t finished his work yet. For you? she asks, in turn.
-Yours.
-But I am not part of your family.
-Yes, you are, he says, thinking about Natasha`s words about multiple universes. You don`t have to say anything. I only wanted you to know.
[...]
-I love you, Daniel! she says, in the end.
He smiles widely.
-I would say that this questionnaire was a success.
She smiles too.
-Ah, the science!
A moment passes by.
-I know, Daniel says finally. I already know.
[...]
They kiss each other, again and again. When they finally separate, they already know something else. They realise that the length of a day is variable and you can never know the end of it by the beginning. They realise that love transforms everything, every time. For that is there love..."
I hope I made you curious about this book, because it is actually very very VERY good, and if you`ll read it, don`t forget to tell me your opinion on it. Nicola Yoon did an amazing work with this book as well as with her other one, the very popular "Everything, everything", and I am so happy that we have on Earth such amazing authors like her!
So, as a conclusion, I really recommend checking out this awesome book, "The Sun is also a Star" by Nicola Yoon. You`ll love it; I really did!
“-Stars are important.
-Sure, but why not more poems about the sun? The sun is also a star, and it's our most important one. That alone should be worth a poem or two...”
RO// Ce lectură genială este această carte!! Iubesc foarte tare stilul de scriere a Nicolei Yoon, este o autoare atât de impresionantă; am citit "Absolut tot" de la ea înainte și am știut că voi iubi la fel de mult și această carte ca și pe cealaltă. Și ghici ce? Am avut dreptate!
Frumoasa poveste de dragoste dintre Daniel și Natasha pur și simplu mi-a topit inima; obstacolele pe care le au de trecut pentru a putea fi împreună arată problemele întâmpinate într-o lume rasistă, cu părinți care țin strâns la piept niște principii vechi precum "Ești o negresă, trebuie să fii cu cineva de culoare" sau "Ești asiatic, trebuie să fii cu cineva ca tine" ceea ce, cel puțin în opinia mea, este foarte nedrept. Ce îmi place la cele două personaje în mod special este că și ei și-au dat seama că iubirea nu respectă tabele: poți să ai pielea de culoare închisă și să te îndrăgostești de cineva alb, sau poți să fii asiatic și să fii cu o fată cu pielea colorată. Și apreciez mult că Nicola a încercat să arate lumii că rasismul este doar un prejudiciu stupid și, indirect, a sugerat lumii că ar trebui să fim împotriva acestuia.
"Suntem capabili de lucruri mărețe. De o istorie mare. De ce să alegem ceva practic, lumesc? Suntem făcuți să visăm și să facem lucrurile pe care le visăm..."
De asemenea, iubesc felul în care această carte a fost scrisă. Faptul că poți să vezi perspectiva ambelor personaje asupra poveștii lor te ajută să înțelegi mai bine ce se întâmplă cu ei. Structura cărții este unică, nu am mai văzut o carte scrisă astfel; câteva pagini sunt scrise din perspectiva lui Daniel, iar apoi urmează niște pagini scrise din punctul de vedere al Natashei, cele doua perspective alternând astfel pe tot parcursul cărții. Și chiar mi-a plăcut asta. Face cartea să fie mult mai ușoară de citit. Și, de asemenea, are doar 331 de pagini, ceea ce înseamnă că este o lectură relativ scurtă.
Acțiunea este simplă, dar dacă citești și "printre rânduri" și încerci să înțelegi ceea ce este scris în spatele cuvintelor, ajungi să descoperi o mulțime de lucruri profunde, din care poți învăța. Doi adolescenți, Daniel și Natasha, par să aibă o zi importantă. Daniel are un interviu care poate să îi definească viitorul. El va deveni doctor, așa cum au spus părinții lui. Natasha își petrece ultima ei zi în Statele Unite, înainte să fie deportată cu familia ei în Jamaica, primul lucru în dimineața următoare. Pentru niciunul dintre ei, această zi nu pare a fi ziua perfectă pentru a se îndrăgosti. Și în mod special nu unul de celălalt. Dar câteva ore petrecute împreună sunt de ajuns: amândoi încep să aibă sentimente unul pentru celălalt.
"-Ultima întrebare: dintre toți oamenii din familia ta, moartea cui te-ar tulbura mai mult și de ce? întreabă el.
-A lui tati.
Daniel observă că-i spune pentru prima oară "tati" și nu "tată".
-De ce?
-Pentru că încă nu și-a terminat treaba. Dar pe tine? întreabă ea, la rândul ei.
-A ta.
-Dar eu nu fac parte din familia ta.
-Ba da, faci, zice el, gândindu-se la ce-a spus Natasha despre universurile multiple. Nu trebuie să spui ceva. Am vrut doar să știi.
[...]
-Te iubesc, Daniel! zice ea în cele din urmă.
El zâmbește larg.
-Aș zice că chestionarul a avut efect.
Zâmbește și ea.
-Ah, știința!
Trece o clipa.
-Știu, zice în cele din urmă Daniel. Știu deja.
[...]
Se sărută, și se sărută iar. Când în cele din urmă se despart, știu ceva în plus. Își dau seama că durata unei zile este variabilă și că nu poți ști niciodată finalul de la început. Își dau seama că dragostea transformă toate lucrurile, tot timpul. Pentru asta există dragostea..."
Sper că te-am făcut curios/curioasă despre această carte, deoarece este una foarte foarte FOARTE bună, și dacă o vei citi, nu uita să îți împărtășești opinia și cu mine. Nicola Yoon chiar a făcut o treabă foarte bună cu această carte la fel ca și cu cealaltă, foarte populara "Absolut tot", și sunt foarte fericită că avem pe Pământ niște autori atât de grozavi ca ea!
Așadar, ca o concluzie, chiar recomand citirea acestei cărți geniale, "Și Soarele e o Stea" de Nicola Yoon. Îți va plăcea; mie mi-a plăcut cu siguranță!
"-Stelele sunt importante.
-Desigur, dar de ce nu sunt poezii despre soare? Și soarele e o stea, și este cea mai importantă pentru noi. Cred că și ea ar merita o poezie sau două..."
Comentários