EN// I will begin this review with a statement: I ABSOLUTELY ADORE THIS BOOK!! Ava Dellaira really put her soul into this book, because it turned out amazingly perfect!! It has exactly 315 pages, which makes it easy to read, and it has a very unique plot, the whole action beginning with a different homework in English class: write a letter to a person who is now dead. From here is also the title, "Love Letters to the Dead"; connection, see it? :))
"Dear Kurt Cobain, Miss Buster gave us our first homework for English class: write a letter to someone who is not alive anymore. Like this letter could ever get to you in the skies, or at the ghost`s mail office. She probably wants us to write to a former president or another celebrity, but I need someone I know I can talk with. I couldn`t do that with a president. But I can talk to you. I would like you to tell me where are you now and why did you leave? You were May`s favourite singer..."
So as I was saying, the book has only 315 pages and I managed to put more than 30 post-it`s, every post-it representing a quote I really loved or a part of the plot which really seemed outstanding.
Moreover, my feelings really got messed up. I thought I was doing pretty fine, but this book really turned my emotions upside down. While reading it, a series of feelings went through my soul: happiness, relief, sadness, anger, fear, A LOT OF DIFFERENT, OPPOSITE EMOTIONS.
*Happiness, because, while going along the plot, the main character, Laurel, learns how to accept and tell other what happened in that awful night which defined her life forever. Also, she gets to understand that it wasn`t her fault.
"And no matter how much I`d have been hiding from him, I think a part of me wanted Sky to see in me - to know things I was too afraid to tell him. But we aren`t transparent. If we want someone to know us truly, we have to tell them all these things..."
*Relief, anger and fear, because there were some points in the book which really made me go a little bit crazy and trust me, if I would have got the chance to go in the book, I would try to help avoid some things to happen; but as you may know, I don`t have that power, so the plot is just as Ava Dellaira planned it to be.. However, I am pretty sure that if you will read the book, you will like it, because it has those "modern", teen, young-ish vibes and it is truly AMAZING!
"And then something changed. It happened after May started to take me to the movies with her. We started the game. It was my turn and I laid down on the asphalt. The silence I felt was somehow different. Like nothing could touch me. I only had to wait, to wait the car to come. And when I heard it taking the corner, I wasn`t afraid anymore. I could tell exactly where it was... I knew exactly how close or how far it was. It got in front of Carl and Mark`s house. I heard May screaming: `Laurel! Move!` But I could have stayed a little bit more. I waited for a second more..."
*Sadness, because I felt how every little incident that happened to Laurel broke a piece of my heart; she really didn`t deserve anything of that, but the world is more cruel than we think it is, and this fact is proven in the book..
"What I`d told you about saving people is not true. You could think it is, because you may want someone to save you or you may want to save someone. But no one else can really save you. Not from yourself. Let`s say you fall asleep on a hill and the wolf is coming down from the top. You`re hoping that someone will wake you up. Or that someone will drive away the wolf. Or that someone will shoot it. But when you realise that the wolf is inside you, in that moment you know: you can`t run from it. And no one who loves you can kill the wolf, because it`s a part of you. They see your face on it. And they won`t pull the trigger..."
Therefore, I consider this book a MUST READ one; its amazing, unique plot makes it a very easy, nice lecture and I absolutely recommend it to everyone! You really have a lot of things to learn from it, and it really reflects the world we`re living in, because this type of things, described in the book, also happen, daily, in real life.
And here is my favourite quote of the whole book:
"There are many human emotions that challenge the limits of our speaking ability. This is one of the reason we have poetry..."
RO// Voi începe această recenzie cu o afirmație: EU PUR SI SIMPLU ADOR CARTEA ACEASTA!! Ava Dellaira chiar și-a pus sufletul în această carte, deoarece este incredibil de perfect!! Are exact 315 pagini, ceea ce o face ușor de citit, și are o poveste foarte unică, întreaga acțiune începând cu o temă diferită la ora de engleză: scrie o scrisoare unei persoane care e moartă acum. De aici și titlul, "Scrisori de dragoste pentru cei plecați"; conexiune, vezi?:))
"Dragă Kurt Cobain, doamna Buster ne-a dat astăzi prima noastră temă la engleză: să scriem o scrisoare unei persoane care nu mai este în viață. Ca și cum scrisoarea ar putea ajunge la tine în ceruri, sau la oficiul poștal al fantomelor. Vrea probabil să scriem vreunui fost președinte sau vreunei personalități, dar eu am nevoie de cineva cu care să pot sta de vorbă. N-aș putea să fac asta cu un președinte. Dar pot să stau de vorbă cu tine. Mi-aș dori să-mi poți spune unde ești acum și de ce ai plecat. Erai cântărețul preferat al surorii mele..."
Așa cum am spus, cartea are doar 315 pagini și eu am reușit să pun peste 30 post-ituri, fiecare post-it reprezentând un citat care mi-a plăcut sau o parte din acțiune care chiar mi s-a părut ieșită în evidență.
În plus, sentimentele mele chiar au luat-o razna. Credeam că sunt bine, dar această carte chiar mi-a dat peste cap emoțiile. În timp ce citeam această carte, un șir de sentimente mi-au cutreierat sufletul: fericire, ușurare, tristețe, supărare, frică, O MULȚIME DE EMOȚII DIFERITE.
*Fericire, deoarece, de-a lungul acțiunii, personajul principal, Laurel, învață să accepte și să spună celorlalți ce s-a întâmplat în acea noapte îngrozitoare care i-a definit viața pentru totdeauna. De asemenea, ea ajunge să înțeleagă că nu a fost vina ei.
"Și oricât m-aș fi ascuns de el, cred că o parte din mine își dorea ca Sky să vadă în mine - să știe lucruri pe care eram prea speriată ca să i le spun. Dar noi nu suntem transparenți. Dacă vrem să ne cunoască cineva cu adevărat, trebuie să-i spunem toate chestiile astea..."
*Ușurare, supărare și frică, deoarece au fost în carte câteva puncte care m-au făcut să o iau puțin razna și crede-mă, dacă aș fi avut șansa să mă duc în carte, aș fi ajutat să evit întâmplarea unor lucruri; dar, după cum probabil știi, nu am această putere, așa că acțiunea este așa cum a planificat-o Ava Dellaira. Oricum, sunt sigură că dacă vei citi cartea, îți va plăcea, deoarece are acea latură "modernă", adolescentină, tânără, și este cu adevărat GENIALĂ!
"Apoi ceva s-a schimbat. S-a întâmplat după ce May a început să mă ia cu ea la filme. Începuserăm jocul. Mi-a venit rândul și m-am întins pe asfalt. Liniștea pe care am simțit-o a fost oarecum altfel. Ca și cum nimic nu mă putea atinge. Trebuia doar să aștept, să aștept să vină mașina. Și când am auzit-o luând colțul, nu mi-a mai fost deloc frică. Puteam să-mi dau seama exact unde se afla... Știam exact cât de aproape sau cât de departe era. A ajuns în fața casei lui Carl și Mark. Am auzit cum May a început să strige: `Laurel! Dă-te la o parte!` Dar mai puteam să stau puțin. Am mai așteptat încă o clipă..."
*Tristețe, deoarece am simțit cum fiecare incident întâmplat lui Laurel mi-a rupt o bucățică din inimă; chiar nu a merit nimic din acele lucruri, dar lumea este mai crudă decât credem noi că este, fapt dovedit și în carte.
"Ceea ce ți-am spus despre a salva oamenii nu e adevărat. Ai putea crede că este, fiindcă ți-ai putea dori să te salveze cineva sau ți-ai putea dori foarte tare să salvezi tu pe cineva. Dar nimeni altcineva nu te poate salva cu adevărat. Nu de tine însuți. Să zicem că adormi pe un deal și lupul coboară de pe munte. Speri că o să te trezească cineva. Sau îl alungă pe lup. Sau îl împușcă. Dar când îți dai seama că lupul este înăuntrul tău, în clipa aia știi: nu poți fugi de el. Și nimeni dintre cei care te iubesc nu poate omorî lupul, pentru că e o parte din tine. Văd chipul tău pe el. Și nu vor apăsa pe trăgaci..."
Așadar, eu consider această carte ca fiind o carte care necesită NEAPĂRAT să fie CITITĂ; acțiunea ei genială, unică o fac o lectură ușoară și drăguță și eu o recomand tuturor! Chiar ai multe lucruri de învățat din ea, și reflectă în mare măsură lumea în care trăim, deoarece astfel de lucruri, descrise în carte, se întâmplă și în viața reală, zi de zi.
Și aici este citatul meu preferat din întreaga carte:
"Sunt multe sentimente omenești care pun la încercare limitele limbajului nostru. Ăsta e unul din motivele pentru care avem poezia..."
Comments