EN// "I'm still here" by Clelie Avit is a very good, short book (it only has 220 pages which makes me a little bit sad because I would really want to know what happens with the main characters), but it's a beautiful, being a little bit different type of love story.
The main female character, Elsa, had a mountain accident and she's in coma.
Thibault, the main male character, enters one day, by accident, in Elsa's hospital room and he has this.. good, safe, peaceful.. feeling. So he starts speaking to her, knowing that there will be no response. But why does he try to speak with a stranger in coma? Is he that desperate? If you were in his situation, would you start making a "conversation" with someone on coma? What motivates him?
Personally, I absolutely LOVE this book! While I was reading it, a lot of different feelings went through my soul: happiness, but sadness at the same time, nostalgia, relief, enthusiasm and even a little bit of fear at some points. I think what made me love it this much is the fact that it "proves" that love at first sight really exists. I mean, between Thibault and Elsa wasn`t exatly love at first sight, but... If you read the book, you`ll find out what was really going on between the two of them :)))
"I found my emergency landmark, which I rather define as a landmark of desertion and helplessness caused by a difficult situation, she is the light signal which is meant to bring me to the seashore, after a journey in deep water. I found my shelter and it`s better than on the staires, and much better than on a chair on a hallway near the abyss my brother felt into." ~Thibault
RO// "Sunt aici" de Clelie Avit este o carte foarte bună. scurtă (are doar 22o de pagini, ceea ce mă face puțin tristă, deoarece aș vrea să știu ce se întâmplă cu cele două personaje), dar este foarte frumoasă, fiind o poveste de dragoste puțin mai diferită.
Personajul principal feminin, Elsa, a avut un accident montan și este în comă.
Thibault, personajul masculin principal, intră într-o zi, din greșeală, în camera de spital a Elsei și are acest sentiment... plăcut, liniștitor, bun. Așa că începe să îi vorbească, știind că nu va primi niciun răspuns înapoi. Dar de ce încearcă el să vorbească cu o străină în comă? Este așa disperat? Dacă ai fi în situația lui, tu ai încerca să faci "conversație" cu cineva în comă? Ce îl motivează?
Personal, pur și simplu IUBESC această carte! În timp ce o citeam. o mulțime de sentimente diferite mi-au trecut prin suflet: bucurie, dar în același timp și tristețe, nostalgie, ușurare, entuziasm, ba chiar și frică în anumite momente. Cred că ceea ce m-a făcut să o iubesc atât de mult este faptul că "dovedește" că iubirea la prima vedere chiar există. Adică, între Thibault și Elsa nu era tocmai iubire la prima vedere, dar... Dacă citiți cartea, veți afla ce se întâmpla între cei doi :)))
"Mi-am găsit baliza de urgență, pe care o definesc mai degrabă ca pe o baliză de abandon și de neputință provocate de o situație dificilă, ea e semnalul luminos menit să mă aducă pe țărm, după o călătorie în adâncuri. Mi-am găsit refugiul și e mai bine decât pe scări, și mult mai bine decât un scaun pe un hol lângă abisul în care s-a înfundat fratele meu." ~Thibault
コメント